„Termin asta și apoi mă odihnesc.”
De câte ori v-ați spus asta? Eu, de multe ori, în fiecare zi.
Doar că după „asta” vine aproape întotdeauna altceva. Un mail. Un telefon. O întâlnire. Ceva ce am uitat. Ceva urgent. Ceva care, dacă stăm puțin să ne gândim, probabil putea aștepta.
Și uite așa ajungem să ne trăim zilele de la o sarcină la alta.
Suntem foarte buni la a ne organiza timpul. Avem calendare, liste, notificări și aplicații care ne ajută să nu uităm nimic.
Și totuși, uneori uităm tocmai să fim în timpul pe care îl organizăm atât de bine.
De-a lungul vieții mi-am dat seama că există o diferență între a avea o viață plină și a simți că trăiești o viață plină.
Poți avea o zi în care ai făcut zece lucruri și, seara, să nu îți amintești aproape nimic din ea.
Dar poți avea și o zi absolut obișnuită în care o cafea băută fără grabă, o conversație, o melodie ascultată până la capăt sau câteva minute petrecute afară rămân cu tine.
Oare am început să considerăm momentele dintre lucrurile „importante” doar niște pauze care trebuie umplute?
Scoatem telefonul în lift. Răspundem la un mesaj cât așteptăm cafeaua. Ascultăm ceva în timp ce mergem. Verificăm mailul în cele cinci minute dintre două întâlniri.
Fiecare spațiu liber devine o oportunitate de a mai face ceva și încă ceva. Dar dacă tocmai acolo se întâmplă o parte importantă din viață?
În cele zece minute în care nu producem nimic. Într-o conversație care durează mai mult decât plănuisem. Într-un moment în care pur și simplu observăm ce este în jurul nostru.
Și atunci merită să ne întrebăm: cât din ziua mea o trăiesc cu adevărat și cât doar încerc să ajung la următorul lucru de făcut?
Răgazul nu începe atunci când terminăm tot ce avem de făcut. Pentru că, cel mai probabil, acel moment nu va veni; răgazul începe chiar între două lucruri pe care le avem de făcut.
Una dintre cele mai importante alegeri pe care le putem face este să nu mai lăsăm viața pentru după ce terminăm lista.
Pentru că viața nu începe după ultimul task. Se întâmplă chiar acum!
Sabina
fondatoarea proiectului
„Inspiră Răgaz”
