Cum ai dormit în ultima lună? Poate ai avut opt ore de somn în fiecare noapte. Poate chiar ai dormit bine. Totuși, dimineața, primul gând n-a fost „ce bine am dormit”, mai degrabă „ce obosit mă simt”.
Ne place să credem că oboseala se rezolvă cu somn. Uneori chiar așa e.
Dar mai există un tip de oboseală care nu ține de câte ore ai dormit; vine din prea multe lucruri de făcut, prea multe decizii, prea multe notificări, din faptul că mintea aproape că nu se oprește niciodată.
Poți sta pe canapea, fără să faci nimic, și totuși în cap să-ți ruleze lista:
– ce am de făcut mâine?
– cui trebuie să-i răspund?
– simt că trebuie să fac ceva, dar nu-mi amintesc ce.
Corpul stă. Mintea aleargă mai departe.
De aceea ni se întâmplă uneori să ne odihnim fără să simțim că ne-am odihnit. Ne luăm o zi liberă și o umplem până la refuz. Citim o carte, dar cu telefonul lângă noi. Plecăm într-un weekend și ne întoarcem cu senzația că mai avem nevoie de unul.
Nu pentru că nu ne-am oprit, doar pentru că n-am știut cu adevărat cum s-o facem.
Cred că e o diferență între a nu face nimic și a-ți acorda, cu adevărat, un moment de răgaz.
Când ai avut ultima dată un moment în care nu doar corpul, ci și mintea ta s-a oprit?
Nu trebuie să răspunzi acum. Fii doar atent pentru că, atunci când începi să observi cu adevărat cum trăiești, apare o constatare simplă: nu ești doar obosit. Ești prezent foarte puțin din timpul cât ești treaz.
Și atunci te întreb: cât din viața ta trăiești, de fapt, pe pilot automat?
Nu orice oboseală se rezolvă prin somn. Uneori corpul se oprește, dar mintea continuă să alerge. Adevăratul răgaz apare atunci când reușim să oprim nu doar activitatea, dar și zgomotul interior.
Sabina
fondatoarea proiectului
„Inspiră Răgaz”
