Ți s-a întâmplat să ajungi undeva și să nu-ți amintești aproape nimic din drum?
Ai plecat de-acasă. Ai condus. Ai ajuns.
Dacă te-ar întreba cineva ce-ai văzut pe drum, probabil n-ai ști ce să spui. Nu pentru că s-a întâmplat ceva, doar pentru că mintea ta era în altă parte: la întâlnirea de dimineață, la discuția cu mama de ieri, la ce trebuie rezolvat de urgență când ajungi la birou.
Nu ni se întâmplă doar când conducem. Mâncăm citind un articol pe telefon. Suntem cu cineva drag, dar deja gândul e la conversația următoare.
Corpul e aici. Mintea, în altă parte.
Iar lucrurile se întâmplă fără să fim cu adevărat prezenți în viața noastră, ca și cum am fi purtați de valuri, zi după zi.
Ne îmbrăcăm, mâncăm, muncim, conducem, răspundem, facem cumpărături, ne întoarcem acasă.
E normal ca o parte din viață să funcționeze așa; pilotul automat ne ajută, ne lasă să facem lucrurile știute fără să irosim energie pe fiecare detaliu.
Dar e o diferență între a folosi pilotul automat din când în când și a-ți trăi cea mai mare parte a zilelor pe el.
Iar problema nu e că nu suntem atenți. Suntem foarte atenți la ce avem de făcut. Doar că am uitat să fim la fel de atenți la cum trăim, de fapt, momentele astea.
Știm ce avem de făcut. Dar mai știm cum ne simțim în timp ce-l facem?
Viața nu dispare dintr-odată. De multe ori se pierde în lucruri mici, aproape neobservate.
Poate ne putem întreba: Cum ar fi să fim cu adevărat prezenți, măcar într-un moment?
Problema nu este că funcționăm uneori pe pilot automat, problema este că putem ajunge să ne trăim astfel cea mai mare parte a vieții. Știm ce avem de făcut, dar riscăm să uităm să fim atenți la felul în care trăim ceea ce facem. Răgazul este, în fond, o întoarcere la prezență.
Sabina
fondatoarea proiectului
„Inspiră Răgaz”
