CAPITOLUL 5
Arta de „a fi”
Într-o lume adesea dominată de presiunea lui „a face” și „a avea”, invitația de a ne întoarce la „a fi” poate deveni un act profund de grijă și blândețe față de noi înșine.
„Să fim” nu este doar un început de frază, este o busolă interioară care ne reamintește să încetinim, să devenim mai atenți la ceea ce trăim și să ne reconectăm cu noi înșine, cu ceilalți și cu lumea din jur.
Este un spațiu în care putem învăța:
Să fim prezenți în propria viață – acordând atenție nevoilor, valorilor și ritmului nostru interior.
Să fim deschiși către ceilalți – cultivând relații bazate pe respect, sinceritate, empatie și apropiere autentică.
Să fim recunoscători – observând lucrurile bune care există deja în viața noastră, fără a nega dificultățile, pierderile sau momentele de neliniște.
Fericirea nu este o destinație permanentă și nici rezultatul exclusiv al alegerilor noastre. Este o experiență care poate apărea în anumite momente, susținută de relații, sens, siguranță, sănătate, împrejurări și felul în care ne raportăm la ceea ce trăim.
A alege „să fim” nu înseamnă să fim mereu calmi, pozitivi sau împăcați. Înseamnă să ne oferim permisiunea de a fi prezenți și sinceri cu noi înșine, inclusiv în zilele dificile.
Prin gesturi mici de atenție, bunătate și conștientizare, existența obișnuită poate căpăta mai mult sens, profunzime și apropiere.
Arta de a fi înseamnă să ne întoarcem, iar și iar, la viața care se petrece chiar acum, în fața noastră, chiar dacă nu trăim fiecare clipă așa cum ne-am dori.
